| Prima pagina | Album | Biblia | Catehism | Parohia | Pateric | Contact | Forum |
| Blog | Multumiri | Calendar | Resurse | Teste | Incendiul | Ajutor | Videoevenimente |
| Sfanta Scriptura | Sfanta Traditie |
|---|
Ce este Sfanta Scriptura?
Sfanta Scriptura sau Biblia este colectia cartilor numite ale Vechiului si ale Noului Testament, scrise sub insuflarea Duhului Sfant, intr-un rastimp de aproape 1500 ani, adica de la Moise (cca. 1400 inainte de Hr.) pana la autorul Apocalipsei (cca. 100 dupa Hr.). Aceste carti sunt comoara cea mai pretioasa de lumina si mantuire pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor. Biserica le pastreaza ca pe un odor de mare pret si le foloseste ca pe un izvor de apa vie din care soarbe invatatura cea dumnezeiasca.
De ce Sfanta Scriptura se mai numeste si Biblie ?
Cuvantul “Biblie” provine din limba greaca si inseamna “carti” sau “carte”. “Cartile” sau “cartea” Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca, la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in limba greaca, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie. Acest cuvant, Biblie, care e cel mai intrebuintat, atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza, deci, Sfanta Scriptura ca pe o carte in sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaus si pe care noi credinciosii o socotim cartea mai presus de toate celelalte carti, cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi cea mai mare ea intindere, o putem, numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre.
Prin ce se deosebeste Sfanta Scriptura de celelalte carti ?
1) Sfanta Scriptura se poate citi cu cel mai mare folos de oricine: invatat, sau neinvatat, din orice parte a lumii. Ea cuprinde invataturi mantuitoare si folositoare. Ea ne invata sa traim cum se cuvine, adica bine, in intelesul cel mai inalt al acestui cuvant.
Sfanta Scriptura nu minte si Duhul Sfant n-a inselat pe slujitorii sai, proorocii. Oamenii nu puteau cunoaste prin firea si prin mintea lor lucruri asa de mari si de dumnezeesti, ci numai printr-un dar, coborat de sus asupra oamenilor sfinti.
2) Sfanta Scriptura are o unitate desavarsita. Acelasi suflu dumnezeesc se simte la citirea tuturor cartilor ei, desi acestea sant asa de deosebite intre ele prin lucrurile despre care vorbesc. Fiind data prin Sfantul Duh, Sfanta Scriptura cuprinde adevarul. Nimic nedrept sau prefacut nu se afla intr-insa. Sfanta Scriptura nu se contrazice, cum se contrazic invatatorii si scrierile pagane. Daca scrierile Proorocilor sunt de acord cu Evangheliile, este pentru ca toti au vorbit insuflati de un singur Duh, al lui Dumnezeu.
3) Sfanta Scriptura are o putere covarsitoare, prin care a prefacut si preface nenumarate suflete pacatoase in sfinti. Sfantul Apostol PAVEL zice despre deosebita putere a Sf. Scripturi: ” Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decat toata sabia ascutita de amandoua partile si strabate pana la despartirea sufletului si a duhului si a madularelor si a maduvei, si este judecator cugetelor si gandurilor inimii”. (Evr. IV, 12).
Fericitul IERONIM, mare traducator si talcuitor al Sf. Scripturi, se pronunta astfel: “Te rog spune-mi ce e mai sfant ca acest cuvant (al lui Dumnezeu) ? Ce e mai placut ca aceasta placere ? Ce mancari, ce feluri de miere sunt mai dulci decat cunoasterea intelepciunii lui Dumnezeu, decat patrunderea in locurile Sale ascunse, decat privirea la ideea Ziditorului si la cuvintele Stapanului tau…, decat ca aceste cuvinte ale Stapanului, pline de intelepciune duhovniceasca, sa invete pe oameni! Aiba ceilalti averile lor, beie din cupe impodobite cu pietre pretioase, straluceasca in stofe de matase…, fie neputinciosi in a-si rapune bogatiile prin felurite placeri! Desfatarea noastra sa stea in a medita legea Domnului ziua si noaptea, a bate la usa care ni-i deschisa, a primi painile Sf. Treimi si a merge pe valurile vietii, avand pe Domnul calauza.
Sf. Scriptura ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii ?
Sfanta Scriptura nu ne poate calauzi, ea singura, pe calea mantuirii, atat pentru ca ea n-a fost data omenirii de la inceput, cat si pentru ca atunci cand a fost data, ea n-a fost singura autoritate in aceasta privinta, ci a avut inaintea ei si apoi odata cu ea Sf. Traditie, in vatra mereu calda a obstei religioase, sau a Bisericii. Cu mult inainte de a incepe Moise sa scrie primele carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a obstei religioase, chiar mai veche decat acea a Patriarhilor. Cartile Noului Testament incep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii. Ele apar in sanul acesteia. Si Biserica alege cartile insuflate inca din veacul I al erei noastre. Biserica este autoritatea hotaratoare in aceasta privinta cum si in talcuirea textului biblic. Ea “este stalpul si temelia adevarului” (I Tim. III, 15), ea tine “canonul neclintit al adevarului”. In ea lucreaza Duhul Sfant pentru pastrarea neintinata a adevarului mantuitor. “Unde este Biserica zice Sf. IRINEU, acolo este si Duhul Iui Dumnezeu si unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul este adevarul”. Iata de ce Sf. Scriptura nu poate, ea singura, sa ne calauzeasca pe calea mantuirii, ci numai Biserica.
Ce intelegem prin “canonul” cartilor Sf. Scripturi?
Prin “canonul” cartilor Sf. Scripturi, intelegem totalitatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis lista acestor carti. Cuvantul “Canon” n-a avut acest inteles de la inceput. El e imprumutat din limba ebraica, prin mijlocirea celei grecesti, si insemna, printre altele, “dreptar” sau “regula”. Cu aceste doua intelesuri il gasim intrebuintat si in Noul Testament. Sf. Apostol PAVEL, dupa ce da anumite sfaturi duhovnicesti Galatenilor, adauga: Si cat vor umbla cu dreptarul acesta, pace peste ei si mila si peste Israilul lui Dumnezeu” (Galat. VI, 16). Se numesc, apoi, “canoane”, cu inteles de “randuiala” hotararile privitoare la disciplina bisericeasca si anumite parti care intra in randuiala slujbelor bisericesti. Cartile Sf. Scripturi cuprinzand “canonul” adica regula de credinta si de viata, au fost numite “canoane” cu acest inteles, dar si cu intelesul de totalitate sau de lista a scrierilor care contin aceste randueli. Cuvantul “canon” are acest inteles atat la vechii Iudei, cat si la primii crestini. Exista un canon al cartilor Vechiului Testament si un canon al cartilor Noului Test
Cu ce conditii au fost primite cartile Sf. Scripturi in canonul biblic ?
1) Cu conditia ca invatatura cuprinsa in ele sa fie descoperita de Dumnezeu prin insuflare;
2) Cu conditia ca invatatura descoperita in ele sa fie garantata de Biserica;
Biserica garanta invatatura aceasta pe baza vechimii si apostolicitatii, dupa regula lui TERTULIAN, ca acel lucru e mai adevarat, care e mai vechi, si acel lucru e mai vechi care e de la inceput, si acel lucru e de la inceput care vine de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost sfant in Bisericile Apostolice.
Care sunt cartile Vechiului Testement?
Cartile care intra in canonul Vechiului Testament sunt:
1. Facerea
2. Iesirea
3. Leviticul
4. Numerii
5. Deuteronomul (a doua lege)
6. Cartea lui Iosua (Isus fiul lui Navi)
7. Cartea Judecatorilor
8. Cartea Rut
9. Cartea intaia a imparatilor (sau intiia a lui Samuil)
10. Cartea a doua a imparatilor (sau a doua a lui Samuil)
11. Cartea a treia a imparatilor (sau intiia a Regilor)
12. Cartea a patra a imparatilor (sau a doua a Regilor)
13. Cartea intaia Paralipomene (a Cronicilor)
14. Cartea a doua Paralipomene (a Cronicilor)
15. Cartea lui Esdra
16. Cartea Neemia
17. Cartea Esterei
18. Cartea lui Iov
19. Psaltirea
20. Proverbele lui Solomon
21. Eclesiastul
22. Cintarea Cantarilor
23. Proorocia lui Isaia
24. Proorocia lui Ieremia
25. Plangerile Proorocului Ieremia
26. Proorocia lui Iezechiil
27. Proorocia lui Daniil
28. Proorocia lui Oseea
29. Proorocia lui Ioil
30. Proorocia lui Anios
31. Proorocia lui Avdie
32. Proorocia lui Iona
33. Proorocia lui Miheia
34. Proorocia lui Naum
35. Proorocia lui Avacum
36. Proorocia lui Sofonie
37. Proorocia lui Agheu
38. Proorocia lui Zaharia
39. Proorocia lui Maleahi
In afara de cartile canonice mai sunt si alte carti in Sf. Scriptura a Vechiului Testament ?
In afara de cele 39 carti canonice, Sf. Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde si alte carti: cele deuterocanonice, pe care Biserica, socotindu-le folositoare si ziditoare de suflet, le-a recomandat spre citire catehumenilor, adica celor care se pregateau sa primeasca credinta crestina. De aceea ele au fost pastrate in Sf. Scriptura dupa cartile canonice. Ele sunt pline de intelepciune duhovniceasca si de aceea Biserica le foloseste pe unele din ele, chiar la sfintele slujbe.
Aceste carti sunt:
1. Cartea lui Tobit
2. Cartea Iuditei
5. Cartea Intelepciunii lui Solomon
4. Cartea Intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, numita si “Eclesiasticul”.
5. Cartea a treia a lui Esdra (cartea a doua a lui Neemia din canon)
6. Cartea intiia a Macabeilor
7. Cartea a doua a Macabeilor
8. Cartea a treia a Macabeilor (este si o a patra carte a Macabeilor).
9. Cartea Baruh si Scrisoarea Proorocului Ieremia.
Tot necanonice sunt socotite si urmatoarele fragmente sau bucati din cartile canonice aratate mai sus :
1. Rugaciunea Regelui Manase (la sfarsitul cartii a doua Paralipomene sau Cronice)
2. O parte din cartea Estera (care nu e impartita in versuri)
3. Ultimul Psalm (care urmeaza dupa Ps. 150)
4. Cantarea celor trei tineri (din cartea lui Daniil)
5. Istoria Suzanei
6. Bel si balaurul
Ce cuprinde canonul cartilor Noului Testament?
Canonul Noului Testament cuprinde 27 carti si anume;
1. Sf. Evanghelie cea de la Matei
2. Sf. Evanghelie cea de la Marcu
3. Sf. Evanghelie cea de la Luca
4. Sf. Evanghelie cea de la Ioan
5. Faptele Sf. Apostoli
6. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Romani
7. Epistola I a Sf. Apostol Pavel catre Corinteni
8. Epistola II a Sf. Apostol Pavel catre Corinteni
9. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Galateni
10. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Efeseni
11. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Filipeni
12. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Coloseni
13. Epistola I-a a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni
14. Epistola II-a a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni
15. Epistola I-a a Sf. Apostol Pavel catre Timotei
16. Epistola II-a a Sf. Apostol Pavel catre Timotei
17. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Tit
18. Epistola Sf. Apostol Pavelj catre Filimon
19. Epistola Sf. Apostol Pavel catre Evrei
20. Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iacob
21. Epistola I-a Soborniceasca a Sf. Apostol Petru
22. Epistola II-a Soborniceasca a Sf. Apostol Petru
23. Epistola I-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan
24. Epistola II-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan
25. Epistola III-a Soborniceasca a Sf. Apostol Ioan
26. Epistola Soborniceasca a Sf. Apostol Iuda
27. Apocalipsa Sf. Ioan Teologul
Cand au fost scrise cartile Vechiului si Noului Testament?
Cartile Vechiului Testament au fost scrise inainte de Hristos, intr-un rastimp de peste o mie de ani (1400-400). Cartile Noului Testament au fost scrise in veacul I, cele mai multe inainte de anul 70. Numai cartile Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul, au fost scrise intre aceasta data si sfarsitul veacului I.
Ce inseamna Vechiul Testament si ce inseamna Noul Testament ?
In vorbirea obisnuita cuvantul “Testament” inseamna” hotararile luate de cineva in scopul de a fi respectate dupa moarte. Cu acest inteles si pe temeiul descoperirii date prin Sf. Ap. Pavel in Epistola catre Evrei (IX, 15 si urm.), Sf. Parinti au invatat ca cele doua Testamente - cel Vechi si cel Nou - arata vointa lui Mesia de a face mostenitori ai imparatiei vesnice pe cei ce vor crede in El.
Cand e vorba despre Sf. Scriptura a Vechiului Testament si a Noului Testament, cuvantul “Testament” mai are si inteles de “legamant”. El e “Legamantul” dintre Dumnezeu si om, facut indata dupa caderea acestuia, prin fagaduinta data de Dumnezeu primilor oameni, ca samanta femeii va zdrobi capul sarpelui. Acest legamant, pe cale de a fi uitat de oameni, a fost reinnoit fata de Patriarhul Avraam (Fac. XII, I 4), apoi a fost incheiat, in scris, pe muntele Sinai, intre Dumnezeu si poporul evreu (Iesire XX). Despre acest legamant vorbeste Sf. Apostol Pavel in Epistola catre Evrei (IX, 15.28).
Toate scrierile care cuprind legea si Proorocii formeaza Legamantul Vechi, adica Testamentul Vechi, fiindca vorbesc despre acel Legamant, fiindca sunt date inainte de Hristos, si-si afla implinirea si desavarsirea in El.
Scrierile sfinte, date dupa Hristos, formeaza Legamantul nou, adica Testamentul Nou, fiindca vorbesc despre noua legatura facuta la Cina cea de Taina intre Dumnezeu si oameni, “Legea cea noua”, adusa lumii de Domnul nostru Iisus Hristos, (Matei XXVI, 28).
Sf. Apostol PAVEL arata in chip lamurit invatatura despre cele doua Testamente, Vorbind despre jertfa Mantuitorului, el zice: “Si pentru aceasta (Hristos) este mijlocitorul aseza mantului, (Testamentului) celui nou, ca facandu-se moarte spre rascumpararea greselilor ce erau in asezamantut de lege cel dintai sa ia cei chemati fagaduinta mostenirii celei vesnice. Caci unde este diata (testament), acolo trebuie sa fie moartea celui ce au facut diata (testamentul). Caci diata intru cei morti este intarita, de vreme ce inca nici o putere nu are pana cand este viu cel ce face diata (testamentul). Pentru aceea nici cea dintai, fara de sange nu s-a innoit” (Evrei IX, 15.18).
Ce inseamna “Evanghelie” ?
“Evanghelie” inseamna “veste buna”. Cuprinsul ei a adus si aduce lumii vestea buna care mangaie sufletele: venirea Mantuitorului, profetita de Vechiul Testament, apoi invatatura, faptele, patimile, moartea si slavita Lui inviere, - toate avand loc pentru mantuirea lumii.
Ce inseamna “Apostol”?
Cuvantul “Apostol” inseamna “trimis”. El priveste in primul rand pe cei doisprezece Apostoli, care au fost trimisi la propovaduire de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Acestia sunt: Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacob al lui Alfeu, Filip, Iuda fratele lui Iacob, Simon Zilotul si Iuda Iscarioteanul (Faptele Apostolilor I, 13). Acesta din urma, dupa tradarea si moartea Mantuitorului a fost inlocuit cu Matia (Fapte I, 16, 19; I, 23-26). “Apostol”, in intelesul plin al cuvantului este si Sf. Pavel, chemat in chip minunat pe drumul Damascului. “Apostoli” sunt si cei saptezeci, a caror misiune e descrisa pe larg la Sf. Evanghelist Luca (X, 1-24), apoi cei trecuti de Sf. Apostol Pavel in lista celor invredniciti de darurile duhovnicesti (I Cor. XII, 28), cei notati in Scrierile Parintilor Apostolici si, in inteles mai mai larg, multi din cei care, mai tarziu, au contribuit la crestinarea popoarelor pagane.
Avem dovezi din Sf. Scriptura despre insuflarea dumnezeiasca a cartilor Vechiului si Noului Testament?
Avem dovezi limpezi despre insuflarea dumnezeiasca a Sf. Scripturi. (Vezi: Despre V. T. Esire IV, 12; II Imp. XXIII, 2; Isaia VI, 1-8, VIII, 1 ; Avacum II, 2 si altele). Iisus Hristos numeste Vechiul Testament cuvantul lui Dumnezeu (Marcu VII, 13). El e descoperirea neamurilor (Luca II, 32; Evr. I, 1-2). El descopera pe Dumnezeu. (Matei XI, 27; Ioan XVII, 6-8; I Ioan V, 20). Evanghelia e revelatia lui Dumnezeu (I Cor. II, 9-10, XI, 25; XV, 3 ; Gal. I, 11-12; Efes. I, 17).
Astfel, Sf. Apostol PAVEL ne invata ca “toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea spre dreptate” (II Tim. III, 16). Sf. Apostol PETRU ne arata, la randu-i, ca “nu prin voia oamenilor s-a facut candva proorocie, ci purtandu-se de Duhul Sfant au grait oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu” (II Petru I, 21).
Insuflarea da Sf. Scripturi autoritate dumnezeiasca. Este ceea ce intareste Mantuitorul cand zice despre Legea Vechiului Testament: “Amin zic voua: pana ce va trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta nu va trece din Lege, pana ce vor fi toate” (Matei V, 18).
Cartile Noului Testament s-au bucurat de darul Duhului Sfant pe care l-au primit autorii lor, adica Sfintii Apostoli si Ucenicii lor. In clipa aratarii catre Apostoli, dupa inviere, Mantui- torul le spune: “Luati Duh Sfant” (Ioan XX, 22), iar in momentul despartirii de aceiasi Apostoli, El le porunceste: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh” (Matei XXVIII, 19); “Ca nu voi sunteti cei ce graiti, ci Duhul Tatalui vostru este carele graieste intru voi” (Matei X, 20); ” Mangaietorul, Duhul cel Sfant, pe care il va trimite Tatal intru numele Meu, acela va va invata pe voi toate si va va aduce aminte toate cele ce am grait” (Ioan XIV, 26).
Avem si alte dovezi despre insuflarea Sfintei Scripturi?
Avem dovezile pastrate de Sf. Traditie. In adevar, multi Parinti si Scriitori bisericesti dau marturie despre insuflarea Sf. Scripturi. Astfel, Sf. IRINEU spune ca Scriptura e desavarsita fiindca e insuflata de Cuvantul si de Duhul lui Dumnezeu, Gura Domnului, Duhului Sfant, a rostit cuprinsul Sf. Scripturi, declara CLEMENT ALEXANDRINUL.
Ce este insuflarea dumnezeiasca?
Insuflarea dumnezeiasca este lucrarea lui Dumnezeu care pune in miscare priceperea si vointa scriitorului, dupa masura si puterea de intelegere a omului, prin care se face insuflarea, ATENAGORA spune ca Duhul Sfant se serveste de Gura Proorocilor ca de un organ, asa cum flautistul sufla intr-un flaut. Sf. IPOLIT lamureste ca Proorocii vorbeau numai pusi in miscare de Cuvantul (Logosul), care se unea cu ei si care, asemenea obiectului cu care se atinge chitara, ii facea sa vesteasca lucrurile voite de Dumnezeu. Insuflarea ne-o arata limpede Sf. TEOFIL al Antiohiei, in lamurirea pe care o da in aceasta privinta: “Profetii care istorisesc facerea lumii n-au fost de fata atunci, dar era de fata intelepciunea lui Dumnezeu, cea care era in El si Cuvantul cel Sfant al Sau, care e vesnic, ca El”. Acest Cuvant fiind Duhul lui Dumnezeu, inceputul, intelepciunea si Puterea Celui Prea inalt, a coborat asupra Profetilor si, prin ei, a vorbit despre facerea lumii si despre toate celelalte. Cuvantul lui Dumnezeu s-a folosit de Moise ca de un organ. In marea Sa intelepciune, Dumnezeu vorbeste prin oameni, asemenea oamenilor, spre a se face inteles.
Sf. Scriptura se poate intelege usor?
Nu. Sf. Scriptura se intelege greu, intai din pricina vechimii, a multimii scriitorilor si a deosebirii de timp si de cuprins a cartilor ei, apoi din pricina felului mai presus de fire al Descoperirii ei. De altfel, ea insasi marturiseste ca talcuirea ei nu e lucru usor. La intrebarea pe care Filip o pune famenului etiopian, care citea din proorocia lui Isaia, daca intelege ce citeste, cel intrebat raspunde : ” Cum ooi putea, de nu ma va pooatui cineva ?” (Fapt. Ap. VIII, 31), Sf. Apostol PETRU scrie astfel despre Epistolele Sf. Apostol Pavel: “In ele sunt unele lucruri anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru III, 16). Cele 176 de versete ale Psalmului 118, sunt nu numai o lauda sincera a Legii Domnului, ci si o rugaciune neintrerupta, pentru dobandirea adevaratei ei intelegeri.
Sf. Parinti si Scriitori bisericesti au aratat, in repetate randuri greutatile intampinate pentru intelegerea Sf. Scripturi. ORIGEN spune ca intelesul Scripturii nu se descopera de la inceput cititorilor, mai ales celor necunoscatori in lucrurile dumnezeesti, sau care sunt necredinciosi ori nevrednici. Nu e de mirare, zice el, fiindca intelesul Scripturii e un lucru supraomenesc. Putinatatea intelegerii noastre nu poate patrunde stralucirea dogmelor. Aceasta e una din cauzele principale ale caderii in erezie. Fericitul AUGUSTIN ne recomanda ca partile neintelese din Scriptura sa le apropiem de altele, care sunt limpezi, spre a le patrunde unele prin altele. Sf. IOAN DAMASCHIN ne indeamna ca: “daca citim odata, de doua ori, si nu intelegem ce citim, sa nu ne trandavim, ci sa staruim, sa meditam, sa intrebam. Caci spune Scriptura: “intreaba pe tatal tau si-ti va vesti si pe batranii tai si-ti vor spune”. (Deuteron. XXXII, 7). Cunostinta nu este a tuturor”.
Cum trebuie talmacita sau inteleasa Sf. Scriptura?
Sf. Scriptura cuprinde trei intelesuri:
1. intelesul dupa litera, obstesc, sau istoric :
2. intelesul mai inaintat sau sufletesc ;
3. intelesul duhovnicesc.
ORIGEN, care e izvoditorul acestor trei trepte ale talmacirii Sf. Scripturi, sustine ca intelesul cartilor insuflate se imparte dupa, cele trei feluri de credinciosi aflatori in Biserica; cei simpli, cei inaintati si cei desavarsiti. “Cei simpli sa-si intareasca (sufletul) ca din trupul Scripturii (numim acest inteles dupa litera, obstesc si istoric); daca insa unii au inceput sa inainteze ceva si pot sa priveasca un lucru mai pe larg, sa-si intareasca (sufletul) ca din sufletul Scripturii; iar cei care sunt desavarsiti si asemenea celora despre care Apostolul zice: “Insa noi graim intelepciunea intru cei desavarsiti; iar nu intelepciunea veacutui acestuia, nici a domnilor veacului acestuia care sunt pieritori, ci graim intelepciunea lui Dumnezeu intru taina, cea ascunsa, pe care a randuit-o Dumnezeu mai inainte de veci spre slava noastra (I Cor. II. 6-7), aceea sa se intareasca din insasi legea duhovniceasca, care cuprinde umbra bunurilor viitoare”. Acelasi ORIGEN declara ca intelesul duhovnicesc este cel mai inalt si trebuie pus inaintea celui material sau istoric. Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi e insa aceea, care tine seama de toate cele trei intelesuri, si le foloseste potrivit cu ideile, perssoanele si faptele biblice cum au facut cei mai multi din Sf. Pa rinti. Sf IOAN GURA DE-AUR zice: Sa nu cititi literile in chip simplu, ci sa cercetati ideile. Daca cineva se Opreste numai asupra cuvintelor si nu cerceteaza nimic mai mult decat cele scrise, multe greseli va savarsi.
Ce se cere pentru talcuirea dreapta a Sf. Scripturi?
Talcuirea dreapta a Sf. Scripturi cere:
1. O viata curata si bogata in virtuti;
2. Cunoasterea voii dumnezeesti prin studiu indelungat si smerit al Descoperirii dumnezeiesti;
3. Cunoasterea invataturii Bisericii si a Sf. Traditii.
In privinta curatiei vietii, Sf. MAXIM MARTURISITORUL spune : “Cunostinta intocmai a cuvintelor Duhului se descopera numai celor vrednici de Duhul, adica numai acelora care printr-o indelungata cultivare a virtutilor, curatindu-si mintea de funinginea patimilor, primesc cunostinta celor dumnezeesti, care se intipareste si se aseaza in ei, de la prima atingere, asemenea unei fete intr-o oglinda curata si stravezie”.
Viata potrivita Duhului duce la cunoasterea voiei dumnezeiesti aratata in Sf. Scriptura. Duhul din noi recunoaste Duhul din Sf. Scriptura, cum observa Mantuitorul insusi: “De va voi cineva sa faca voia lui (Dumnezeu), va cunoaste despre invatatura aceasta, daca de la Dumnezeu, sau daca de la mine graiesc” (Ioan VII, 17).
Se cuvine sa citim Sf. Scriptura cu smerenie, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, cerandu-I mai inainte ajutorul ca s-o intelegem si avand dorinta calda de a ne lumina fiinta prin cuprinsul ei. Atunci cand, din pricina putinatatii intelegerii noastre, nu pricepem anumite invataturi din ea, sa rugam pe preot sa ne talmaceasca acele invataturi.
Cunoasterea adanca a invataturii Bisericii si a Traditiei imbogateste duhul talcuirii celei adevarate. O invatatura (temeinica) ajuta mult la intelegerea dreapta a Sf. Scripturi. Lipsa de temeinica si adanca intelegere a Bibliei precum si lipsa de stransa legatura cu Sf. Traditie, duce la eresuri si rataciri, aspru mustrate de insusi Mantuitorul, cand zice: ” Va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei XXII, 2).
Ce este Sfanta Traditie?
Sfanta Traditie sau Sf. Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si din care o parte s-a fixat in scris mai tarziu. Ca si Sf. Scriptura, Sf. Traditie cuprinde Desco perirea dumnezeiasca necesara mantuirii noastre. Ea este viata Bisericii in Duhul Sfant, este curentul viu al vietii Bisericii.
Cand a luat nastere Sf. Traditie? Inainte de Sf. Scriptura, odata cu aceasta, sau dupa ea?
Sf. Traditie a luat nastere inainte de Sf. Scriptura. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a voit ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai. Sf. Apostol PA VEL spune : ” Credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu” (Rom. X, 17).
Cum a luat nastere Sf. Traditie?
La inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos era astfel invatatura si predica vie. Prin predica lor, Apostolii s-au facut si ei vestitori ai adevarului. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care-i converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeesti de catre Iisus, cu care Apostolii petrecusera impreuna si in care traiau acum. Sf. Apostol PAVEL arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Hristos, rostit prin gura Sf. Apostoli: ” Cum dar vor chema (numele Aceluia) intru care n-au crezut ? Si cum vor crede (in Acela), de care n-au auzit ? Si cum vor auzi fara de propovaduitor ? Si cum vor propovadui de nu se vor trimite ?… Deci, credinta este din auz, iar auzul prin cuvantul lui Dumnezeu”(Rom. X, 14-17).
Insusi Mantuitorul a poruncit Sf. Apostoli sa propovaduiasca prin viu grai: “Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-i in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh, invatandu-i sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua (Mat. XXVIII, 19-20 ; Marcu XVI, 15; Luca IX, 2). Sf. Apostoli arata limpede, in scrierile lor, ca ei n-au scris in cartile lor, decat o mica parte din cat au primit de la invatatorul. Sf. IOAN, ucenicul prea iubit al Mantuitorului, sfarseste Evanghelia sa cu aceste cuvinte: “Sunt inca si alte multe cate a facut Iisus, care de s-ar fi scris cate una, cred ca nici in lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris” (Ioan XXI, 25). Acelasi Evanghelist IOAN, declara intr-una din Epistolele sale: ” Multe avand a va scrie, n-am voit pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc ca voi fi la voi si voi grai gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina”‘ (II loan I, 12). Mantuitorul insusi n-a lasat nimic scris si nici n-a poruncit Sfintilor Apostoli sa scrie, ci sa propovaduiasca prin viu grai.
Cum se numeste Traditia incredintata de-a dreptul Sf. Apostoli ?
Traditia incredintata de-a dreptul Sfintilor Apostoli poarta numele de Traditie Apostolica. Din aceasta Traditie, sau cu ajutorul ei, s-a dezvoltat Traditia bisericeasca.
Cum s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca?
Sfintii Apostoli au primit Traditia de la Mantuitorul, iar Biserica a primit-o de la Sf. Apostoli , care au dat-o primilor episcopi, iar acestia, celor de dupa ei, pana azi. Traditia, zice Sf. IRINEU, a ajuns pana la noi prin supraveghere, fara a se nascoci scrieri, caci ea este o practica deplina, neprimind nici adaus, nici micsorare. Fericitul AUGUSTIN spune ca lucrurile Traditiei care se pastreaza pe intreg pamantul, au fost incredintate fie de Sf. Apostoli, fie de Sinoadele ecumenice. Ceea ce tine Biserica Universala si n-a fost stabilit prin Sinoade, ci a fost totdeauna pastrat, a fost dat prin autoritatea apostolica. Este deci o Traditie Apostolica si este o Traditie Bisericeasca, in stransa legatura una cu alta si intregindu-se una pe alta. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea. “Marii (teologi) ai lumii, zice AUGUSTIN, au tinut ce au gasit in Biserica. Ce au invatat de la inaintasii lor, au invatat si ei pe altii. Ce au primit de la parinti, aceea au dat fiilor. De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se departeaza intru nimic de Traditia Apostolica si Bisericeasca .”
Ce legatura este intre Sf. Scriptura si Sf. Traditie?
Sf. Scriptura e rodul Sf. Duh, crescut in pomul Traditiei. Sf. Scriptura e punerea in scris numai a unei parti din toata invatatura data de Mantuitorul prin viu grai, adica din Traditie. Astfel, intre ele e o legatura atat de stransa, incat cu greu s-ar putea face o deosebire intre cuprinsul uneia si al celeilalte. Marturiile lor se sprijina unele pe altele si amandoua alcatuiesc comoara unuia si aceluiasi asezamant dumnezeiesc si omenesc: Biserica.
Sf. Traditie intregeste Sf. Scriptura prin talcuirea adevarata. Numai talcuirea data de Sf. Traditie este adevarata, adica profetica si apostolica si primita de Biserica, pentru textul Sf. Scripturi. In al doilea rand, trebuie sa ne servim de Traditie, pentru ca nu toate pot fi luate din dumnezeiasca Scriptura. Sf. Apostoli ne-au dat unele lucruri in Scriptura, altele in Traditie.
La textul din Sf. Apostol PAVEL: “Asa dar, fratilor, stati si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvantul, fie prin epistola noastra” (II Tes. II, 15), Sf. IOAN GURA-DE AUR da aceasta talcuire: “De aici e limpede ca (Apostolul) nu le-a dat toate in scris, ci multe pe cale nescrisa. Si cele scrise si cele nescrise, sunt deopotriva vrednice de credinta, incat socotim Traditia Bisericii vrednica de crezare. E Traditia, nu cerceta mai mult”.
Sf. Traditie apartine credinciosului in parte, sau Bisericii intregi ?
Ca viata in Duhul Sfant, Sf. Traditie apartine intregii Biserici. Credinciosul si-o insuseste in masura in care vietueste in Biserica, adica pastreaza in el Duhul Sfant. Asa ne-o spune Sf. Scriptura, asa ne-o spun si Sf. Parinti. Sf. Apostol PAVEL declara : “Au nu stiti ca sunteti casa lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi ? Daca strica cineva casa lui Dumnezeu, pe acela il va strica Dumnezeu. Caci casa lui Dumnezeu sfanta este, care sunteti voi” (I Cor. III, 16,17). Cine strica Duhul lui Dumnezeu, acela nu se afla in Sf. Traditie. Sf. IRINEU, la randu-i ne invata : “Duhul este chezasia nestricaciunii, intarirea credintei noastre, scara de inaltare la Dumnezeu. Unde este Biserica, acolo e si Duhul lui Dumnezeu. Unde e Duhul lui Dumnezeu acolo e si Biserica si plinatatea harului. Iar duhul este adevarul”. Ereticii nefiind in Traditie, nu sunt nici in Biserica, si, dimpotriva, nefiind in Biserica, nu sunt nici in Traditie; ei nu traiesc in curentul viu al Duhului lui Dumnezeu.
Ce legatura este intre Biserica si Sf. Traditie ?
Biserica pastreaza Traditia, iar Traditia uneste si intareste Biserica. Dupa moartea ultimului Apostol, viata in Duhul nu s-a imputinat, caci Mantuitorul fagaduise Apostolilor si urmasilor acestora ca va fi cu ei pana la sfarsitul veacurilor si Duhul Sfant ii va ajuta sa inteleaga tot adevarul si sa-l apere intreg. De aceea Sf. Traditie s-a numit si tinerea de minte vie a Bisericii. Traditia fiind viata Bisericii, Biserica e spatiul Traditiei.
Care e rolul Bisericii fata de Descoperirea dumnezeiasca si deci si fata de Sf. Traditie?
Biserica e pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti si prin aceasta, si a Traditiei. Ea pastreaza si sustine unitatea si identitatea credintei. Sf. IRINEU ne da amanunte pretioase in aceasta privinta: “Biserica, zice el, dupa ce a primit, cum am spus, aceasta propovaduire si aceasta credinta, macar ca e raspandita in toata lumea, le pastreaza cu grija, ca si cum ar locui intr-o singura casa. De asemeni, ea crede Apostolilor si ucenicilor acestora, ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima. Ea predica acestea in armonie cu Apostolii, invata si transmite ca si cum ar avea o singura gura. Desi in lume limbile sunt deosebite, puterea Traditiei e una si aceeasi. Dupa cum soarele zidirea lui Dumnezeu, e unul si acelasi in toata lumea, tot asa si propovaduirea adevarului se arata pretutindeni si lumineaza pe toti oamenii, care vor sa vina la cunostinta adevarului. Nici cel tare in cuvant dintre Intaistatatorii Bisericilor nu va spune altceva, decat aceste invataturi, caci nimeni nu este peste invatatorul sau (Matei X, 24; Luca VI, 40), nici cel slab in cuvant nu va imputina Traditia. Credinta fiind una si aceeasi, nici cel care e in stare sa vorbeasca mult despre ea nu o sporeste, nici cel care vorbeste mai putin nu o imputineaza. Orice Biserica poate marturisi ca Traditia Apostolilor se arata in toata lumea. Prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora, Traditia se infatiseaza ca universala si neintrerupta.
CLEMENT ROMANUL, care a cunoscut personal pe Sf. Apostoli Petru si Pavel, “avea Traditia in fata ochilor. Cu ocazia neintelegerilor din Biserica de la Corint, el a innoit credinta si Traditia pe care le primise de curand de la Apostoli. Sf. POLICARP e un exemplu viu al Traditiei pe care a primit-o de la Apostoli, care l-au facut episcop in Smirna si care a avut legaturi cu multi dintre cei care au vazut pe Hristos. El a propovaduit totdeauna lucrurile pe care le-a invatat de la Apostoli. Biserica e un tezaur bogat, in care Apostolii au adunat toate cele ale adevarului si din care oricine poate sa-si ia bautura vietii.
Unde se afla cuprinsa Sf. Traditie?
Sf. Traditie se afla cuprinsa in:
1. Definitiile Sinoadelor ecumenice, in frunte cu Simbolul Credintei alcatuit la Sinoadele de la Niceea (325) si Constantinopol (381);
2. Scrierile Sf. Parinti;
3. Cartile de slujba ale Bisericii.
Traditia e schimbatoare sau neschimbatoare ?
Aluatul imparatiei lui Dumnezeu e amestecat cu framantatura omeneasca si ce e neschimbator sta la un loc cu ce e schimbator si trecator. Pazind ce trebuie, Biserica ramane deapururi aceeasi si viata ei in Duhul nu cunoaste adaogire sau micsorare. Traditia, fiind curentul de viata al Bisericii, sta in stransa legatura cu valorile si nazuintele spre desavarsire ale credin- ciosilor.
Credinta si morala crestina sunt neschimbatoare ca roade ale Descoperirii dumnnezeiesti, iar Biserica a lucrat continuu pentru desavarsirea sufleteasca a credinciosilor, asa cum ne-o dovedeste istoria Bisericii inca de la aparitia crestinismului. Prin urmare, “Traditia”, in intelesul crestin, nu inseamna incremenire in forme moarte omenesti, ci numai pastrarea nestricata a adevarului Descoperirii dumnezeiesti, izvor nesecat de desavarsire.
In ce inteles, anume, se poate vorbi despre progresul Sf. Traditii?
Progresul Sf. Traditii, inseamna dezvoltarea si aprofundarea acesteia. “Progresul pentru fiecare lucru, zice : VINCENTIU DE LERIN, inseamna dezvoltarea acestui lucru din sine insosi. E cazul cu inteligenta, cu stiinta, cu intelepciunea; fiecare din acestea se dezvolta, numai in felul propriu. In cazul religiei, dogma se poate dezvolta numai in ea insasi, in acelasi inteles, in aceeasi ideie. Religia, poate imita felul de dezvoltare al corpurilor, care desi cu inaintarea anilor, isi dezvolta functiunile, ele raman, totusi, ceea ce erau. Se poate adauga forma, infatisare, distinctie, totusi firea fiecarui gen ramane aceeasi”.
Prin dezvoltarea si aprofundarea Traditiei, deci, noi capatam o intelegere din ce in ce mai limpede a invataturilor descoperite de Dumnezeu. Aceste invataturi ajung a fi formulate de Sinoadele ecumenice si de Biserica in “Dogme”, in scurte formule de credinta, propovaduite in Biserica spre mantuirea noastra.
Ce conditie se cere pentru ca un adevar de credinta sa fie formulat in Dogma ?
Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Descoperirea dumnezeiasca, adica in Sf. Scriptura si in Sf. Traditie.
Cand Sinoadele ecumenice nu se mai aduna, cum deosebim invatatura adevarata de cea mincinoasa ?
De la ultimul Sinod ecumenic (787) pana astazi, oamenii invatati ai Bisericii Ortodoxe au cercetat cu atentie Sf. Scriptura si Sf. Traditie si au scos din ele invataturile folositoare si ade- varate pe care totdeauna le-au infatisat, in opozitie cu cele mincinoase. Aceste invataturi adevarate au fost, apoi, aprobate in cea mai mare parte de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe care le-au formulat in Marturisiri de Credinta, calauze vrednice de toata increderea. In clipele grele ale vietii Bisericii, Sinoadele a toata Ortodoxia sunt crainicii adevarului dumnezeiesc. Cand imprejurari deosebite impiedeca adunarea unor astfel de Sinoade, este de ajuns consimtirea tuturor Bisericilor Ortodoxe, la primirea unui adevar de credinta, sau de viata, pe temeiul sigur al Sf. Scripturi si al Sf. Traditii.
Care e datoria noastra principala fata de Sfanta Traditie ?
Sa pastram cu sfintenie si neatins cuprinsul ei la fel cu acela al Sf. Scripturi, asa cum au facut Parintii din cele mai vechi timpuri. Iata sfatul Sf. VASILIE CEL MARE in aceasta privinta: “Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa, le-am primit din Traditia Apostolilor, transmise in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda, (ca sa pomenesc lucrul cel dintai si foarte obstesc), cine a invatat prin scris, ca acei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam ? Ce sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemarea Sf. Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii ? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, ba inca si pe cel ce se boteaza. Din ce scrieri ? Nu din Traditia tacuta si tainica ? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt ? Nu sunt, oare, din aceasta invatatura pe care Parintii nostri au pastrat-o sub tacere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor ?La fel Apostolii si Parintii care au stabilit la inceput cele in legatura cu Biserica, au pastrat taina lor in ascuns si in tacere demnitatea lor…”. Iar Sf. IOAN DAMASCHIN, zice - “in Sf. Scriptura, nu se pomenesc cele intamplate la moartea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu Maria. Dar acestea se istorisesc in cea mai veche si adevarata Traditie, care ne spune ca in momentul slavitei ei adormiri, toti Sfintii Apostoli, care colindau lumea in vederea mantuirii, s-au adunat la Ierusalim venind prin vazduh. Aici ei au avut o viziune cu ingeri si au ascultat melodia dumnezeiasca a puterilor ceresti etc.”
Botezarea copiilor mici e o traditie apostolica. Aceste lucruri se stiu prin grija aleasa si evlavia calda cu care le-a pastrat Sf. Traditie si pe care, la randul nostru, se cuvine sa le pazim cu aceeasi grija si evlavie spre a le da mai departe celor ce vor veni dupa noi.
Care sunt conditiile sau semnele adevaratei Traditii?
Iata cum lamureste VINCENTIU DE LERIN aceste semne: “In Biserica Universala trebuie mare grija, ca acel lucru sa-l tinem, care a fost crezut pretutindeni, totdeauna si de catre toti".
Prima pagina Album Biblia Catehism Parohia Pateric Contact Forum Blog Multumiri Calendar Resurse Teste Incendiul Ajutor Videoevenimente